odontolit sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr odontolite] 1 Tartru dentar. 2 (Glg; lpl) Microforme concreționare care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice.

ODONTOLIT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatră].

ODONTOLIT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concrețiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr. odontolithe)

odontolit s. n., pl. odontolite

odontolit s. n., pl. odontolite

odontolit s. n., pl. odontolite

ODONTO- „dinte, dental, dințat, denticulat”. ◊ gr. odous, odontos „dinte” > fr. odonto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. odonto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă conjunctivă care deține un rol important în formarea dentinei; sin. odontoplast; ~cete (v. -cete), s. n. pl., specie de cetacee cu dinți, din care fac parte delfinii și cașaloții; ~cit (v. -cit), s. n., odontoblast matur; ~clast (v. -clast), s. n., celulă multinucleată, care intervine în resorbția rădăcinii dinților; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de distrugere a țesutului dentar; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze dințate; ~geneză (v. -geneză), s. f., odontogenie*; ~genie (v. -genie₁), s. f., proces de formare și creșterea dinților; sin. odontogeneză; ~grafie (v. -grafie), s. f., notare a dinților pe lise cu diferite simboluri; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., stomatologie*; ~iatru (v. -iatru), s. m., stomatolog*; ~id (v. -id), adj., (despre apofize) care are forma unui dinte; ~lit (v. -lit₁), s. n., 1. Tartru dentar. 2. Microformă concreționară carstică, avînd aspect de cupă; ~liză (v. -liză), s. f., proces de eroziune a dinților; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază anatomia și patologia dinților; ~loxie (v. -loxie), s. f., iregularitate a dinților; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de identificare a morților, care constă în luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru maladiile dentare; ~plast (v. -plast), s. n., odontoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., replantare dentară; ~pleroză (v. -pleroză), s. f., creștere a numărului dinților peste limitele normale; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a alveolelor dentare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces degenerativ care apare în pulpa dentară cu distrofie secundară; ~tecă (v. -tecă), s. f., folicul dentar; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnică dentară; sin. odontotehnică; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., trepanație a unui dinte.

ODONTOLÍT (< fr.; {s} gr. odont- „dinte” + lithos „piatră”) s. n. Substanță organică fosilă, provenită din dinți fosili de dinoterium și mastodont. O. de culoare verzui-albăstrie (turcoaza fosilă) este întrebuințat la bijuterii.