OCOL (pl. -oale) sn. 1 Drum ce face cineva cînd nu urmează calea dreaptă sau cea mai scurtă, înconjur : porumbelul... fără nici un ~ veni și se puse drept pe capul băiatului (ISP.) ¶ 2 Drum, călătorie de jur împrejur: a făcut ~ul pămîntului; a da ~, a ocoli, a merge de jur împrejur: se ducea adesea prin grădină, da ~ mărului și tot plănuia (ISP.) ¶ 3 Îngrăditură pentru vite: șuri și ocoale pentru boi și vaci (CRG.); a făcut ficiorul un ~ bun și tare și bine îngrădit și a închis într’însul doi bivoli (SB.) ¶ 4 Mold. Trans. Maram. Bătătură, curte, ogradă ¶ 5 ⏲ ⚖️ ‡Plasă, plaiu (veche împărțire administrativă a județelor); (astăzi) circumscripție judiciară: judecător de ~; judecătorie de ~ [vsl. okolŭ].