OCHINCEA s. f. (Regional; mai ales la pl.) 1. Ghințură (Gentiana cruciata sau excisa sau lutea). cf. BARONZI, L. 139, DDRF, PHILIPPIDE, P. 97, ȘĂINEANU, BRANDZA, FL. 157, 158, BARCIANU, GRECESCU, FL. 397, 398, n. LEON, MED. 40, ALEXI, W., BIANU, D. S., com. MARIAN, ȘEZ. IV, 29. Foaie verde otinteavă, Pe mine maica mă-ntreabă Ce muncă-mi este mai dragă. MAT. FOLK. 449. 2. Degetariță (Digitalis ambigua) (Bîrsana – Sighetul Marmației). cf. ALR II 6 323/353. – pl.: ochincele. – Și: otinteavă, otinteauă (DENSUȘIANU, T. H. 327) s. f.; ochinpele (BARONZI, L. 139), ochinceane (ALEXI, W.) s. f. pl. – Etimologia necunoscută.