OBÎRȘIE sf. 1 🌐 Locul de unde izvorăște un rîu, izvorul din care-și ia naștere un rîu: parcă s’ar fi răsturnat stîncile cele mari de la obîrșiile Trotușului (GN.); un pîrăiaș, a cărui ~ venea dintr’un șipot de apă ce ieșea din coasta unui deluleț (ISP.) ¶ 2 Locul, neamul din care se trage cineva, din care și-a luat nașterea, origine: nu vă fuduliți și nu uitați obîrșia voastră (CRG.); scaunul vestiților Bani ai Severinului, a căror ~ se pierde în adîncimea vremei (VLAH.) [vsl. obrŭšĭ].