OBTUZ, -Ă adj. 1. (Geom.; de obicei în sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. Cf. asachi, g. 8^r/17, poenaru, g. 3/5, TRIGON. DR, 158/17, ȘĂINEANU, SCRIBAN, D., LTR. 2. Teșit, bont, rotunjit. Cf. șăineanu, barcianu, grecescu, fl. 24, alexi, w. Sepale verzi, ...liniar lameolate, obtuze. flora r.p.r. ii, 83. 3. Fig. (Despre minte, spirit etc.; p. ext. despre oameni și manifestări ale lor) Care pricepe greu; redus, mărginit. O simțire foarte obtusă. barasch, i. 139. Astea toate sînt elemente oarbe ale naturii, mișcate de sus fără conștiință, de jos de o conștiință din cale afară obtusă ori smintită. caragiale, n. s. 33, cf. șăineanu, scriban, d. ◊ (Prin analogie) Nu-l lega nimic de acest oraș obtuz, de oamenii mărginiți... care-i populau străzile. t. popovici, se. 105. – Scris și: obtus, -ă. – PI.: obtuzi, -e. – Și: (neobișnuit) otuz, -ă adj. asachi, g. 27^r/8. – Din fr. obtus. – Otuz < it. ottuso.