OAREȘICARE adj. nehot. Care nu a fost identificat mai îndeaproape, oarecare. A liniști oareșcare neamuri zurbăluite. ist. am. 38^r/11. De-acolea să vede Că toți nemeșii vor ca să rudească Din oareșcare viță împărătească. budai-deleanu, t. v. 33. Ne-am obișnuit să numim poezia poporului, populară, ca și muzica lui, cu oareșcare simț de superioritate încrezută. contemp. 1954, nr. 421, 1/3. ♦ (Învechit, rar) Vreun. Și nu era oareșicarele loc, carele să nu fie plin (a. 1775). gcr ii, 106/26. ♦ (Învechit, rar; la pl.) Cîțiva, niște. Pe lîngă aceastea și altele oareșcare povăți (a. 1780). gcr ii, 124/32. – Pronunțat: oa-reși-. – Pl.: oareșicare. – Oare¹ + și + care.