NĂZĂRIRE s. f. Faptul de a i se năzări; ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva, apariție, închipuire, nălucire (4), vedenie, halucinație, (învechit și popular) năzăritură. Cf. lm. Astă slăbiciune nu era numai o năzărire a minții lui, ci o tînguire a întregului său trup. brătescu-voinești, Î. 71. Comandantul grupei, adormit în iesle, grăia cu vreo năzărire din vis. camilar, n. i, 15. – Pl.: năzăriri. – V. năzări.