NĂVALĂ sf. 1 Pornirea, lovirea (mai adesea neașteptată) a dușmanului, prin care începe o luptă, atac; a da ~, a porni pe neașteptate, a se repezi dintr’odată, a se arunca deodată asupra cuiva; cînd încetă din cîntec, ei izbucniră în aplauze și, rîzînd, deteră ~ înăuntru (D.-ZAMF.) ¶ 2 Invaziune, irupțiune; pornire impetuoasă: sopîrlele, gonite din culcușurile lor, de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum (VLAH.) ¶ 3 Asalt [năvăli].