NĂSUC s. n. Diminutiv al lui nas¹ (1); născior, năsușor, năsuț. Năsucul cîrn și vînăt de frig al băiatului. cazimir, gr. 51. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. c. petrescu, c. v. 83. Fetița cu pălărie de pai, zulufi roșietici, ochi verzi, năsuc în sus. teodoreanu, m. ii, 346. Ține în brațe două fete... cu bube dulci pe lîngă năsucurile mucoase. stancu, d. 375. – Pl.: năsucuri. – Nas¹ + suf. -uc.