NĂSCUT¹ s. n. (Învechit și regional) 1. Naștere (I 1). Mumă aceștiia zise-i mainte de născută, și Domnul dentru ea va să se nască zise. coresi, ev. 494. Și Evva grijia bărbatului-și și greul născutului să-l poarte. moxa, 347/20. Era zimislit în trupul maică-sa și, cînd fu aproape de născut, ea muri. id. 357/21. O murid d’in nascutu copt’ilului. alr ii/i h 145/95. ♦ (Regional; în descîntece și vrăji) Organ genital feminin; (regional) născătoare (v. născător I 1). Să ieșiți, Să periți Din cap, De su cap... Din șezut, Din născut. marian, d. 21, cf. id. v. 144. Așa să crăpe, să răscrăpe Toate pociturile... Din băierile inimei, Din născut, De sub născut. șez. i, 253. ♦ (Regional) Testiculele calului (Fildu de Sus-Zălau). dr. v, 313. 2. Naștere (II 1); p. ext. (și în sintagma ziua născutelor) ziua nașterii cuiva, naștere (II 1). Se tîmplă zi de trebuință, cănd Irod născutului lui cină făcea cu voivozii lui. coresi, ev. 541. Nărav era domnilor să prăznuiască în ziua născutelor sale. id. ib. 545. Alu I[su]s h[risto]s născutul așa era (a. 1580). ccr 1/8. Botezătoriul Ioann, de născutul lui și de tăiarea capul lui cade-se a le prăzdnui (a. 1640). gcr i, 89/39. Fiul de la născut Pînă la căsătorit Nu-i înaintea părintelui negreșit. marian, nu. 577. ◊ loc. adj. și adv. Din născută = de la începutul existenței; din naștere. În vreamea aceaia, mergîndu Isus, văzu om orb din născută. coresi, ev. 165, cf. 401, cp 212/32. ◊ Expr. (Bis.; învechit) A doua născută = înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului; a doua naștere. Toți ne sem frați dentru unul singur Domnul..., mai vîrlos cîți den muma ceaia sfînta ce iaste însăș scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt. coresi, ev. 93. ♦ Spec. (Adesea însoțit de determinări) Nașterea lui Hristos; p. ext. sărbătoare bisericească ținută în ziua acestei nașteri, Crăciunul. Cum ați auzit la Născut de împărații și de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod. varlaam, c. 411, cf. 397. Pre cîșlegile Născutului, cu toată putearea sa, s-au apucat de tătari a-i bate. ureche, l. 62. Era atuncea Născutul D[o]mn[u]lui h[risto]s. dosoftei, v. s. octombrie 39^v/20. În anul de la Sfî[n]tul Născut 1674. id. ib. octombrie 84^v/18, cf. decembrie 222^r/14. Cîntă beserica noastră în sara Născutului. n. costin, l. 94. Da-i sara Născutului, Că s-a născut un fiu sfînt. viciu, col. 25. ♦ (Învechit) Viață, ființă, existență. Limba... păleaște împregiurul născutului (împregiurul nasceriei n. test. 1648, roata nascerii biblia 1688, aria vieții b 1938) nostru. cod. vor. 124/16. Izbăveaște de armă sufletul mieu și de mărule cărilor [= cîinilor] născutul mieu (viața mea b 1938). psalt. 37, cf. 63, gcr i, *10/3, coresi, ps. 53/6. – pl.: (rar) născute. – Și: (învechit, rar) născută s. f. - v. naște.