Definiția cu ID-ul 1355484:
Tezaur
NĂNĂI vb. IV. tranz. (Regional; cu complementul „cîntec”) A îngîna, a fredona. v. lălăi, nănăni. Fata ședea la fereastră și cosea, nănăind din buze a lene un cîntec dulce. MERA, l. b. 268. – prez. ind.: nănăiesc. – Formație onomatopeică.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bunea Elena Denisa
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „nănăi” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1