NUFĂR sm. 🌿 Plantă cu frunze mari cari plutesc pe suprafața apei; florile sînt mari, albe („nufăr-alb” = Nymphaea alba) sau galbene („nufăr-galben” = Nuphar luteum) și cu miros plăcut; din aceste flori se face dulceață și siropuri cari au proprietăți calmante și ușor narcotice (🖼 3364, 3365): ~ul din baltă vine întristat fără soție (ALECS.); În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, Încărcat cu flori de ~ (EMIN.); Din iazuri își scot capul nuferi galbeni (VLAH.) [tc. nufar, n u f e r].