NOTIȚĂ s. f. 1. Însemnare, comentariu, informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicate undeva; (învechit) notiție. v. notă (I 1). „România literară”... au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu. russo, s. 151, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, v. În Cadrul în care s-a restrîns această scurtă notiță biografică nu putem insista mai mult asupra persoanei lui. maiorescu, cr. ii, 334, cf. iii, 7. Vă trimit... o notiță asupra serbării de la Putna. eminescu, s. p. 36. Am să aștern și eu cîteva notițe critice. caragiale, o. iv, 1. Partea literară... va avea următorul conținut: ...articole, notițe. f (1906), 10. Făcură, urări tînărului și-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. – Vezi, mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! îi șopti Gogu. rebreanu, r. i, 180. A „înjura” e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe. arghezi, t. c. 72. O notiță interesantă a doctorului Antipa referitoare la nisetri. c. antonescu, p. 141. Un potop de informații și notițe vestind în presă niște ciudate conferințe. galan, b. ii, 87. ◊ Expr. (Rar) A lua notiță (de ceva) = a înregistra, a reține. Gazetele timp de o zi ar lua notiță despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. ♦ (La pl.) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise (și publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric etc., redate, de obicei, în formă narativă; note (l 1), comentarii. Cartea d-lui Alecsandri este... o comoară de adevărată poezie și totdeodată de limbă sănătoasă, de notițe caracteristice asupra datinelor sociale. MAIORESCU, CR. I, 120. ♦ (La pl.) însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărți, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc.; note (I 1). cf. contemporanul, vi₁, 505. În maculatorul lui de notițe erau schițate tot felul de mașini monștri. v.rom. octombrie 1954, 89. 2. (Rar) Notă (I 2). Oriunde se va părea eroare se va pune o notiță din jos. heliade, o. ii, 121. – pl.: notite și (regional) notiți (alecsandri, s. 121). – Din fr. notice.