NIȚEL, -ICĂ adj. Care este în cantitate mică, în număr mic, care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. Avea și acolo la Rușava nițele oști. ist. ț. R. 26. Să se puie nițică scamă de cîrpă uscată pă arsătură. piscupescu, o. 280/10. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. alexandrescu, m. 354. Zîna, din fiecare fel de bucate, ...lua cîte nițele și băga în sîn. ispirescu, l. 39. Aveau nițică dreptate. brătescu-voinești, p. 169. Măcar nițică scamă de zare, Nițică nevinovăție, nițică depărtare, arghezi, vers. 173. Fiica împăratului... ceru grădinarului să-i aducă nițele flori. fundescu, l. p. i, 82. Nițică cînepă ziceam să-mi pui. zanne, p. vi, 168. S-a rugat... să-i mai dea nițele zilișoare. muscel, 89. N-ai nițică varză acră, Să gătim cu carne grasă? păsculescu, l. p. 287. Cîte nițel mălai. alr ii/i mn 110, 2 801/899. ♦ (Adverbial) în mică măsură sau într-o oarecare măsură, întrucîtva, oarecum; timp de scurtă durată, (relativ) puțin timp; puțin. Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. gorjan, h. i, 5/27. Aveai teamă că-ți vom face nițel concurență? Contemporanul, V₂, 483. Vrei să ieșim nițel împreună, să ne plimbăm? brătescu-voinești, p. 204. Vino, cocoșelul mamii, vino să ne plimbăm și noi nițel! rebreanu, nuv. 6. Aspect... foarte interesant, dar nițel deosebit. oprescu, i. a. iii, 43. Mă oprii nițel, căci e vorba de frate-meu Mitreța. sadoveanu, m. c. 35. În perdeaua de atlas Noaptea i-a intrat de-un ceas. Sfertul lunii de apus S-a urcat nițel mai sus. arghezi, vers. 230. Dacă te uiți nițel mai lung la ce învîrtesc ei, odată te promenești cu un cuțit în gît. tudoran, p. 30. Mai stau nițel să mai treacă cineva de vale, și mă duc! preda, d. 7. O mașină cînd se poticnește, iese nițel din uz, se mai odihnește, Barbu, ș. n. 23. Poate că nițel mai multe cărți sub căpătîi nu i-ar strica de loc. contemp. 1962, nr. 808, 2/6. Am trecut și eu nițel prin viață, il ianuarie 1962, 13. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. alecsandri, p. p. 197. I se mai moaie nițel Nasul cel de oțel. zanne, p. ii, 306. Mai așteaptă puținei, Ca să-ți spuiu și eu nițel, Ce-am furat și ce-am mîncat. păsculescu, l. p. 279. ◊ loc. adv. Nițel cîte nițel = încetul cu încetul, puțin cîte puțin, treptat. Împăratul acela al zmeilor mă îndrăgi nițel cîte nițel. gorjan, h. rv, 142/25. Se întețise ura zăcută, -ntre popoare Și ura moștenită, nițel cîte nițel, Zbuenea în năvălire și măcel, arghezi, c. o. 46. – pl.: niței, -ele. – Etimologia necunoscută.