Definiția cu ID-ul 1383887:
Tezaur
NITILEAC, -Ă adj. (Învechit) Obligat, îndatorat. [Dascălul] să fi[e] nitileac la toată slujba bisearicii (a. 1807). iorga, s. d. xii, 198, cf. KLEIN, D. 115. – pl.: nitileaci, -ce. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni