opțiuni
info
Varianta nierbat este o formă elidată a lui înierbat,înierba.
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

ÎNIERBA, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.

ÎNIERBA, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.

înierba [At: DIONISIE, C. 219 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + iarbă] 1 vt A semăna iarbă pe un teren sterp. 2 vr A se acoperi cu buruieni. 3 vt (Mpp) A trata o vită cu rădăcină de spânz. 4 vt (Iht; reg) A arunca în apă un fel de otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală, pentru ca peștii să amețească și să se ridice la suprafața apei. 5 vr (Reg) A se supăra. 6 vt (Înv) A pune praf de pușcă pentru a provoca o explozie.

înierbat2, ~ă a [At: PAMFILE, J., ap. DA / V: (înv) ~bit / Pl: ~ați, ~e / E: înierba] (Înv) 1 (D. terenuri) Semănat cu iarbă. 2 (D. terenuri) Năpădit de buruieni. 3 (Mpp; d. animale bolnave) Tratat cu rădăcini de spânz. 4 (Reg; d. pești) Amețit prin aruncarea în apă a otrăvii extrase din buruieni, amestecată cu momeală. 5 (Înv) În care s-a pus praf de pușcă, pentru provocarea unei explozii.

înierbat1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~bit / Pl: ~uri / E: înierba] (Înv) 1-5 Înierbare (1-5).

înierbi v vz înierba

înierbit2, ~ă a vz înierbat2

înierbit1 sn vz înierbat1

ÎNIERBA, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. A mina un loc cu iarbă de pușcă, pentru a produce explozie. Înierbară și locul de la mănăstirea Radului-vodă, cu gînd ca să-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. – Pronunțat: în-ier-.

înĭerbéz v. tr. Vechĭ. Umplu cu ĭarbă (praf de pușcă) un zid ș. a. – Și înerbez. Și înĭerbăresc.

Ortografice DOOM

înierba (a ~) (desp. î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 1 sg. înierbez, 3 înierbează; conj. prez. 1 sg. să înierbez, 3 să înierbeze

!înierba (a ~) (î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 3 înierbează

înierba vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. înierbez, 3 sg. și pl. înierbează

Sinonime

ÎNIERBA vb. v. spânzui.

înierba vb. v. SPÎNZUI.

Arhaisme și regionalisme

înierba, înierbez, vb. I (reg.) 1. a trata o vită cu rădăcini de spânz. 2. a arunca peștilor iarbă otrăvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supăra, a se mânia. 4. a pune iarbă de pușcă sub un zid pentru a exploda; a mina.

înierbat, înierbată adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat.

înierbat s.n. (reg.) V. înierbare.

Intrare: înierba
  • silabație: î-nier-ba, în-ier-ba info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbare
  • ‑nierbare
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatu‑
  • ‑nierbatu‑
  • înierbând
  • ‑nierbând
  • înierbându‑
  • ‑nierbându‑
 singular plural
  • înierbează
  • ‑nierbează
  • înierbați
  • ‑nierbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înierbez
  • ‑nierbez
 (să)
  • înierbez
  • ‑nierbez
  • înierbam
  • ‑nierbam
  • înierbai
  • ‑nierbai
  • înierbasem
  • ‑nierbasem
a II-a (tu)
  • înierbezi
  • ‑nierbezi
 (să)
  • înierbezi
  • ‑nierbezi
  • înierbai
  • ‑nierbai
  • înierbași
  • ‑nierbași
  • înierbaseși
  • ‑nierbaseși
a III-a (el, ea)
  • înierbează
  • ‑nierbează
 (să)
  • înierbeze
  • ‑nierbeze
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbă
  • ‑nierbă
  • înierbase
  • ‑nierbase
plural I (noi)
  • înierbăm
  • ‑nierbăm
 (să)
  • înierbăm
  • ‑nierbăm
  • înierbam
  • ‑nierbam
  • înierbarăm
  • ‑nierbarăm
  • înierbaserăm
  • ‑nierbaserăm
  • înierbasem
  • ‑nierbasem
a II-a (voi)
  • înierbați
  • ‑nierbați
 (să)
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbarăți
  • ‑nierbarăți
  • înierbaserăți
  • ‑nierbaserăți
  • înierbaseți
  • ‑nierbaseți
a III-a (ei, ele)
  • înierbează
  • ‑nierbează
 (să)
  • înierbeze
  • ‑nierbeze
  • înierbau
  • ‑nierbau
  • înierbară
  • ‑nierbară
  • înierbaseră
  • ‑nierbaseră
înierbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înierbat
înierbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatul
  • înierbatu‑
  • ‑nierbatul
  • ‑nierbatu‑
  • înierbată
  • ‑nierbată
  • înierbata
  • ‑nierbata
plural
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbații
  • ‑nierbații
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatele
  • ‑nierbatele
genitiv-dativ singular
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatului
  • ‑nierbatului
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatei
  • ‑nierbatei
plural
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbaților
  • ‑nierbaților
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatelor
  • ‑nierbatelor
vocativ singular — —
plural — —
înierbit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înierbit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înierba, înierbezverb

  • 1. A planta cu ierburi un teren sterp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înierbară și locul de la mănăstirea Radului-vodă, cu gînd ca să-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. DLRLC
etimologie:
  • În + iarbă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.