NEUNIRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

neunire sf [At: IST. AM. 88^v/16 / Pl: ~ri / E: ne- + unire] (Înv) 1 Dezbinare. 2 Conflict.

NEUNIRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Ne- + unire.

neunire f. lipsă de unire, vrajbă.

neuníre f. Discordie, lipsă de unire.

UNIRE sf. 1 Faptul de a (se) uni, împreunare: ~a face puterea; ~a unui cuvînt cu altul; trăsură de ~ 👉 TRĂSURĂ2 ¶ 2 ⏲ În spec. Alipirea Munteniei și a Moldovei, în a. 1859, pentru a forma un singur stat: ~a Principatelor se serbează la 24 Ianuarie; să facem sfînta ~, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri (CRG.); Hora Unirii e compusă de Alecsandri ¶¶ C. NEUNIRE.

neunire (rar) (desp. ne-u-) s. f., g.-d. art. neunirii; pl. neuniri

neunire (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunirii; pl. neuniri

neunire s. f., g.-d. art. neunirii; pl. neuniri

NEUNIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

neunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

NEUNIRE s. f. Negativ al lui unire. cf. FN 68, ȘINCAI, HR. III, 181/35, BUDAI-DELEANU, T. v. 30, ȚICHINDEAL, f. 35/7, NEGRUZZI, S. I, 272, xenopol, i. r. iv, 220, zanne, p. viii, 84. ♦ (Învechit) Neînțelegere, discordie, vrajbă, dezbinare; diferend, conflict. Dobitoacele s-au înmulțit foarte tare și neunirea intrînd între dînsele ș-au făcut război. ist. am. 88^v/16. Cea mai mare neunire este că meșterii cer să fie slobozi... a deșchide prăvălie (a. 1823). doc. ec. 289. Știți că copiii cu înlesnire Găsesc sujeturi de neunire. alexandrescu, o. i, 220. – pref. ne- + unire.