NEPTUNISM s. n. Concepție în geologie care susține că toate rocile s-au format pe cale sedimentară. – Din fr. neptunisme.

neptunism sns [At: BARCIANU / E: fr neptunisme] Concepție geologică potrivit căreia toate rocile ar fi de proveniență sedimentară.

*NEPTUNISM sbst. 🗺 Ipoteză care atribue excluziv acțiunii apei formațiunea scoarței pămîntului [fr.].

NEPTUNISM s. n. Concepție în geologie care susține că toate rocile s-ar fi format pe cale sedimentară. – Din fr. neptunisme.

NEPTUNISM s. n. (Geol.) Știință care se ocupă cu studiul formării rocilor sub acțiunea apei.

NEPTUNISM s.n. Concepție neștiințifică în geologie potrivit căreia toate rocile și structurile geologice își au originea în apa mărilor și a oceanelor. [< fr. neptunisme, cf. Neptun – zeul mării la romani].

NEPTUNISM s. n. concepție neștiințifică în geologie potrivit căreia toate rocile și structurile geologice își au originea în apa mărilor și oceanelor. (< fr. neptunisme)

neptunism s. n.

neptunism s. n.

neptunism s. n.

neptunism, (engl.= neptunism) concept elaborat de Werner, 1875, conform căruia rocile scoarței terestre, în totalitate, ar fi provenit prin precipitare din soluții marine și oceanice.

NEPTUNÍSM (< fr. {i}) s. n. Curent în geologie de la sfârșitul sec. 18 și începutul sec. 19, care, exagerând rolul agenților externi în formarea rocilor, susține originea exclusiv sedimentară a acestora. Neagă existența oricărei energii în interiorul Pământului, considerând erupțiile vulcanice drept rezultat al incendiilor subterane. N. a fost reprezentat de geologul german A. Werner (1750-1817) și elevii săi. A fost combătut de teoria plutonismului.