NENOROCOS, -OASĂ adj. Negativ al lui norocos; care nu are noroc (1), care nu are succes, care nu izbutește (în ceea ce întreprinde), păgubos (2); care aduce nenorocire (1), nefast. În vreme ce bietul Robinson să socotea mîntuit, nouă nenorocoase ispite îl aștepta. drăghici, r. 212/17, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, ALEXI, W., DHLR I, 246. – pl.: nenorocoși, -oase. – pref. ne- + norocos.