NENEACĂ s. f. (Mold.) Mamă (I 1). Cf. valian, v. Copilului de peptănat, Neneca peptene din tîrg au cumpărat. donici, f. i, 35/2, cf. polizu. Cînd băbaca la neneaca Vreun mic favor cerea, Neneaca cu bucurie Dorința îi împlinea. negruzzi, s. iii, 25, cf. pontbriant, d. O nineacă, cu două fete. alecsandri, t. 404, cf. 329. Bine-ți șede mitropolit... unde-i neneacă-ta să te vadă! creangă, a. 137, cf. id. gl., ddrf, barcianu, alexi, w., șio II₁, 272. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. sadoveanu, n. f. 8. Trai, neneaco, cu banii băbachii, se spune în legătură cu cineva care trăiește, petrece pe socoteala sau cu mijloacele altuia. Cf. caragiale, o. vi, 82, zanne, p. iv, 303, 668. ◊ (Apelativ pe care și-l dă mama cînd se adresează copiilor ei) Să nu faci poznă, Guliță, nineacăi. alecsandri, t. 396. – Și: nenecă, nineacă (gen.-dat. nineacăi), ninecă (polizu) s. f. – Din tc. nine.