NEGUSTORIȚĂ s. f. Negustoreasă. Negustoriț(ă) săracă (a. 1768). IORGA, S. D. V, 254. Muma lui Mihai Vodă încă doară n-au fost cufăriță, ci neguțătoriță. ȘINCAI, HR. II, 246/13. Neguțitorițele, gătite și ferchezuite, vin de se rătăcesc prin aleele livezii. NEGRUZZI, S. I, 317. Să-ți vorbesc... de unili femei, negustorițe ajunse. JIPESCU, O. 45. Adela ne privea pe rînd, pe negustoriță și pe mine, zîmbind subțire. IBRĂILEANU, A. 120. O negustoriță oarecare, ce purta numele de Iloaia. N. a. BOGDAN, C. M. 107, cf. DM. Auzii de numele dumitale, Că ești negustoriță mare. SEVASTON, n. 135, cf. 146, ALR SN IV h 1 016. – pl.: negustorițe. – Și : (învechit) neguțătoriță, neguțitoriță s. f. – Negustor + suf. -iță.