NEGURIȚĂ s. f. Diminutiv al lui negură (1); (regional) negurică. Un nuoraș mic ca o neguriță l-au acoperit, dosoftei, v. s. septembrie 37^v/13, cf. pamfile, văzd. 64, dm. Ridică-te, neguriță, De pe pari, de pe nuiele. jarnIk-bîrseanu, D. 134, cf. 161. Ce te legeni făr’de vînt..., Făr’de vînt, făr’de ploiță, Făr’de leac de neguriță? marian, î. 105. Neguriță de pe vale, Scoate-mi pe badea-n cărare, doine, 117, cf. șez. iv, 223. Sorî negurițî... Nu cumva-ai vădzut un ficioraș a mńeu? vasiliu, c. 20. – pl.: negurițe. – Negură + suf. -iță.