NECINSTIRE s. f. Faptul de a necinsti; lipsă de respect, de prețuire față de cineva sau ceva; batjocură, defăimare. cf. heliade, o. ii, 352. Scrisori anonime pline de necinstire și clivitire au întîrtat în el gelozia. ar (1837), 105²/20, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – pl.: (rar) necinstiri. – v. necinsti.