NECINSTI vb. IV. Negativ al lui cinsti. 1. Tranz. A lipsi de cinstea, de atenția, de grija cuvenită, a desconsidera, a nesocoti; p. ext. a profana. Care necinstește sfintele taine se va necinsti de Hs. (a. 1691). ap. tdrg. N-au trecut multă vreame, ci i s-au ivit eresul și răotatea, că bisearicile jefuia, pre ai bisericii îi necinstea, boiarii și țara prăda (sfîrșitul sec. xvii). mag. ist. i, 183/23. Nu necinsti pre Dumnezeu jurînd pre numele lui cel sfînt. antim, ap. gcr ii, 5/1, cf. lb, polizu. Necinstiți un mormînt. odobescu, ap. ddrf. Nu-și mai dă seama... că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? camil petrescu, t. ii, 213. Au tot hargățit-o și au tot necinstit-o. sbiera, p. 88. ◊ refl. pas. Copilul sîrman, tocma ca un dușman de toți să sgornește și de toți se necinstește. zanne, p. viii, 561. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite; a (se) batjocori, a (se) defăima. Doamnele... boierilor... vor cuteza... a necinsti pre bărbații lor. biblia (1688), ap. tdrg. Mulți tirani au șezut pre țărînă, iară cel nepriceput au purtat stema și mulți puternici s-au necinstit foarte și slăbiți s-au dat la mănile altora. n. costin, let. ii, 48/18. Pre domnu l-au necinstit cu cuvinte proaste. r. popescu, cm i, 371. Cine dojăneaște pre cineva da față, îl necinsteaște. antim, ap. gcr ii, 7/1. Tot un feli trebuie să se pedepsească un musulman cînd mă va necinsti pe mine și pe înălțimea ta un vizir, tot cu un feli de necinste? văcărescul, ist. 249, cf. marcovici, d. 104/28. Să mă lași... Ca eu singur, cu puierea-mi Șpre vrăjmaș a-mi răzbuna. De hrăpirea ce-a făcut-o, s-o arăt, să-l necinstesc. pann, e. ii, 50/5. A ! pedant ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale, să mă necinstesc! negruzzi, s. i, 10. Stă culcat pe brînci și necinstește omenirea puind-o în rîndul dobitoacelor. alecsandri, t. 12. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrinețelor mele? ispirescu, l. 121. Am descris acest atentat care va necinsti Moldova, această crimă care va feșteli foile istoriei țerii (a. 1848). uricariul, x, 19. Trei crai îți veniră Toți te necinstiră. În față te batjocoriră. teodorescu, p. p. 108. O vacă întinată Necinstește cireada toată. zanne, p. i, 687. ◊ refl. pas. În puține zile le-au trecut măhniciunea, măntuindu-se și ei de un nebun, căci totdeauna se necinstea și ei cu faptele lui cele scărnave (sfîrșitul sec. xviii). let. iii, 255/25. Advocatul și ori care alt dabagiu de va cuteza a ocări, sau de față sau în taină, pre acela cu carele să judecă, dovedindu-l, să se necinstească. pravila (1814), 20/15. ♦ tranz. (Complementul indică femei) A viola; (complementul indică fete virgine) a dezvirgina. Tu ai necinstit pe logodnica mea, ești un nerușinat. negruzzi, s. iii, 300. Mie mi-a necinstit fata cu sila. filimon, o. i, 162. Ostașii... sparg biserici, necinstesc femei și Ipsilant se preface că nu știe nimic. id. ib. 272. Te-oi învăța eu a cerca să necinstești nevestele oamenilor, după ce calicești bărbații. alecsandri, t. 1553, cf. severin, s. 145. Necinstise, la beție, pe nevasta unui argat. t. popovici, se. 30. – prez. ind.: necinstesc. – pref. ne- + cinsti. cf. necinste.