2 intrări
17 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNDÂRJIT, -Ă, îndârjiți, -te, adj. Dârz, stăruitor, perseverent; înverșunat, întărâtat. – V. îndârji.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDÂRJIT, -Ă, îndârjiți, -te, adj. Dârz, stăruitor, perseverent; înverșunat, întărâtat. – V. îndârji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndârji [At: BIBLIA (1688) 3802/12 / Pzi: ~jesc / E: în- + dârz] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 vtr (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 vr A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 vtr (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 vr (Reg) A se îngrășa peste măsură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndârjit, ~ă a [At: ODOBESCU S. III, 589 / Pl: ~iți, ~e / E: îndârji] 1 Stăruitor. 2 Înfuriat. 3 Ațâțat. 4 Ursuz. 5 Hotărât. 7 Înverșunat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDÎRJI, îndîrjesc, vb. IV. Refl. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ Tranz. S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNDÎRJIT, -Ă, indîrjiți, -te, adj. 1. Înverșunat, întărîtat, dîrz. Era o dragoste îndîrjită și stăruitoare. SADOVEANU, O. VII 118. În regiunea Dragoslavele lupta îndîrjită s-a terminat prin înfrîngerea dușmanului. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. Se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor. DELAVRANCEA, A. 163. De trei ori s-au izbit, din ce în ce mai îndîrjite... cele două armate. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. ◊ (Adverbial) Începe să latre indîrjit către fereastra vagonului. CARAGIALE, O. II 270. 2. Stăruitor, perseverent. Trebuie însă să citești mult și să te apleci cu o îndîrjită muncă asupra celor ce vei voi să scrii în viitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNDÂRJI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNDÂRJI ~esc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. jĭ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, 3 sg. îndârjește, imperf. 1 îndârjeam; conj. prez. 1 sg. să îndârjesc, 3 să îndârjească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 să îndârjească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndârji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDÂRJI vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDÂRJIT adj. 1. v. furios. 2. v. înverșunat. 3. v. disputat. 4. v. încăpățânat. 5. v. tenace.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDÎRJI vb. 1. a se înverșuna, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (De ce te ~ așa?) 2. a (se) înfuria, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai ~.) 3. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...) 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. a crește, a (se) înteți, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNDÎRJIT adj. 1. furios, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. aprig, disputat, dîrz, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 4. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în acțiunile sale.) 5. dîrz, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îndârji, îndârjescverb
- 1. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. DLRLC
- În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
- S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. DLRLC
- Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62. DLRLC
-
etimologie:
- În + dârz DEX '98 DEX '09
îndârjit, îndârjităadjectiv
- 1. Dârz, perseverent, stăruitor, întărâtat, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dârz perseverent stăruitor întărâtat înverșunat
- Era o dragoste îndîrjită și stăruitoare. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
- În regiunea Dragoslavele lupta îndîrjită s-a terminat prin înfrîngerea dușmanului. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. DLRLC
- Se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor. DELAVRANCEA, A. 163. DLRLC
- De trei ori s-au izbit, din ce în ce mai îndîrjite... cele două armate. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. DLRLC
- Începe să latre îndîrjit către fereastra vagonului. CARAGIALE, O. II 270. DLRLC
- Trebuie însă să citești mult și să te apleci cu o îndîrjită muncă asupra celor ce vei voi să scrii în viitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/7. DLRLC
-
etimologie:
- îndârji DEX '98 DEX '09