dexonline

info

Varianta nțelinare este o formă elidată a lui înțelinare,înțelina.

info

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei. (Refl. pas.) Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104.

ÎNȚELINARE s. f. Acțiunea de a înțelina; procedeu (folosit rar la noi) de a semăna grîul de toamnă pe ogorul în care porumbul se află încă în picioare.

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

ÎNȚELINARE s. f. Acțiunea de a înțelina.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Intrare: înțelina

înțelina verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înțelina ‑nțelina	înțelinare ‑nțelinare	înțelinat ‑nțelinat înțelinatu‑ ‑nțelinatu‑	înțelinând ‑nțelinând înțelinându‑ ‑nțelinându‑	singular	plural
		(a) înțelina ‑nțelina	înțelinare ‑nțelinare	înțelinat ‑nțelinat înțelinatu‑ ‑nțelinatu‑	înțelinând ‑nțelinând înțelinându‑ ‑nțelinându‑	înțelinează ‑nțelinează	înțelinați ‑nțelinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înțelinez ‑nțelinez	(să) înțelinez ‑nțelinez	înțelinam ‑nțelinam	înțelinai ‑nțelinai	înțelinasem ‑nțelinasem
	a II-a (tu)	înțelinezi ‑nțelinezi	(să) înțelinezi ‑nțelinezi	înțelinai ‑nțelinai	înțelinași ‑nțelinași	înțelinaseși ‑nțelinaseși
	a III-a (el, ea)	înțelinează ‑nțelinează	(să) înțelineze ‑nțelineze	înțelina ‑nțelina	înțelină ‑nțelină	înțelinase ‑nțelinase
plural	I (noi)	înțelinăm ‑nțelinăm	(să) înțelinăm ‑nțelinăm	înțelinam ‑nțelinam	înțelinarăm ‑nțelinarăm	înțelinaserăm ‑nțelinaserăm înțelinasem ‑nțelinasem
	a II-a (voi)	înțelinați ‑nțelinați	(să) înțelinați ‑nțelinați	înțelinați ‑nțelinați	înțelinarăți ‑nțelinarăți	înțelinaserăți ‑nțelinaserăți înțelinaseți ‑nțelinaseți
	a III-a (ei, ele)	înțelinează ‑nțelinează	(să) înțelineze ‑nțelineze	înțelinau ‑nțelinau	înțelinară ‑nțelinară	înțelinaseră ‑nțelinaseră

Intrare: înțelinare

înțelinare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înțelinare ‑nțelinare	înțelinarea ‑nțelinarea
nominativ-acuzativ	plural	înțelinări ‑nțelinări	înțelinările ‑nțelinările
genitiv-dativ	singular	înțelinări ‑nțelinări	înțelinării ‑nțelinării
genitiv-dativ	plural	înțelinări ‑nțelinări	înțelinărilor ‑nțelinărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înțelina, înțelinezverb

1. A semăna grâul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropând semințele în pământ cu ajutorul sapei. DLRLC DLRM
- format_quote reflexiv pasiv Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104. DLRLC

etimologie:

în- + țelină DLRM

înțelinare, înțelinărisubstantiv feminin

1. Acțiunea de a înțelina; procedeu (folosit rar la noi) de a semăna grâul de toamnă pe ogorul în care porumbul se află încă în picioare. DLRLC DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.