NĂTĂFLEȚ, -EAȚĂ adj. 1. (Și substantivat; adesea f. în loc de m.) (Persoană) lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. nătărău (1), nătîng (I 1). Dau sîrmanii, cheltuiesc, Pă ele le-mpodobesc, Și ei rămîn marțofoi, Nătăfleți, gugumani, boi. mumuleanu, c. 122/22, cf. heliade, o. ii, 353. Să-l certe, să-l ocărască cu cîte s-a priceput, Nerod, nătărău făcîndu-l, Nătăfleț, guguman, prost, pann, p. v. iii, 127/11, cf. polizu, pontbriant, d. Lega-s-ar dracii de tine, Natafleț făr’de rușine. Am să sfărm cu ist ciubuc Capul tău cel prost de cuc. alecsandri, t. 915, cf. 982, costinescu, cihac, II, 706. Lesne-i ghine orișicui nătăfleț să scîrțiie la gazeturi și să să dea de cărturar bun. jipescu, o. 60. Nătăfletele..., cînd se văzu dinaintea unei ființe atît de fragedă și de plăpîndă, se perdu cu totul. ispirescu, u. 93, cf. 110, id.l. 256, ddrf, barcianu, alexi, w. Botez e ăla? Luarea în bătaie de joc a botezului. De aia-s așa de netefletet cu toții, de gîndești că au căzut din nori. agîrbiceanu, d. <span class=„small-caps” style=„font-variant-caps: normal;”>Ț</span>. 96, cf. tdrg, pamfile, j. iii, 91. Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. rebreanu, i. 54, cf. id. nuv. 63. Moartea mea era să mă creadă cineva că sînt un nătăflete. ciaușanu, r. scut. 12. Întrebam cu voce subțire de nătăfleț, scoțîndu-mi pălăria, brăescu, a. 166, cf. G. m. ZAMFIRESCU, SF. m. n. I, 149. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați, Drum să-i arătați! teodorescu, p. p. 493, cf. rădulescu-codin, î. 38. Bărbatul era un nătăfleț d-ăia de nu știe nici de „hăis”, nici de „cea”, i. cr. iii, 188. Fugi de aici că ești un nătăflete. boceanu, gl.,cf. a iii 2. Pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață, se spune despre oamenii leneși care așteaptă să le vină totul de-a gata. Cf. rev. crit. iii, 162, zanne, p. i, 243. 2. (Transilv.; în forma năfletec; despre lemne) Necioplit (1), care nu este șlefuit.Cf. rev. ist. ii, 184, ddrf. ♦ fig. (Despre oameni) Aspru, dur, grosolan, mojic. cf. rev. ist. ii, 184, DDRF. – pl.: nătăfleți, -e. – Și: nătăflete, (regional) nătifleț (alr ii 3 721/53), năflete (lexic reg. 46, cv 1949, nr. 9, 33), năfletec, năflîteț (i. cr. iv, 127), natafteț, natrafleț (scriban, d.) adj., neteflete adj. pl., nitoflete (i. cr. v, 182) adj. – Probabil contaminare între nătărău și fleț.