mătriță¹ sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: cf mătreață¹, mătrice] 1 Plantă acvatică cu tulpină filiformă, ramificată și cu frunze foarte înguste de un verde intens (Zannichellia palustris). 2 (Bot; Mar; lpl) Spilcuțe (Chrysanthemum partenium).

mătriță (plantă) (desp. mă-tri-) s. f., g.-d. art. mătriței; pl. mătrițe

mătriță (plantă) (mă-tri-) s. f., g.-d. art. mătriței; pl. mătrițe

mătriță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. mătriței; pl. mătrițe

MĂTRIȚĂ s. v. granat, spilcuță.

mătriță s. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

MĂTRÍȚĂ¹ s. f. (Bot.) 1. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, ramificată și cu frunze foarte înguste de un verde intens (Zannichellia palustris). Cf. PANȚU, PL. Sub apă își duce viața mătrița. . ., cu trunchi subțirel și lung ce se tîrăște pe fundul apelor. SIMIONESCU, FL. 265. 2. (Maram. ; la pl.) Spilcuțe (Chrysanthemum parthenium). Cf. PANȚU, PL., BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 56. – Pl.: mătrițe. – Cf. m ă t r e a ț ă¹, m ă t r i c e.