MĂRI² (-resc) I. vb. tr. 1 A face (mai) mare ¶ 2 A spori, a urca: ~ leafa ¶ 3 A slăvi, a glorifica, a ridică în slavă: poporul... azi te poartă pe sus. te mărește, mîine... te ’ncarcă cu Doamne-ajută (JIP.). II. vb. refl. A se face (mai) mare; a crește, a se înălța: după ce se mări, îl puse de învăță carte (ISP.).