mărginire s.f. I circumscriere, delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, <înv.> hotărâtură. Mărginirea viei i-a fost impusă de primărie. II 1 limitare, reducere, restrângere, rezumare. Salariile mici impun mărginirea la strictul necesar. 2 limită, restricție. Orice om trebuie să-și impună o anumită mărginire în modul de a se comporta. 3 fig. <fig.> îngustime, obtuzie, obtuzitate, opacitate, suficiență, <fig.; rar> obtuziune. Este iritat de mărginirea multora dintre acei ajunși șefi.