măreție s.f. I 1 grandoare, monumentalism, monumentalitate, splendoare, <rar> grandios, urieșime, <grec.; înv.> megaloprepie, <fig.> trufie. Orașul este renumit pentru măreția catedralei. 2 grandoare, maiestate, semeție. Orice excursionist este impresionat de măreția piscurilor acestor munți. 3 grandoare, solemnitate. Măreția nopții îmbie la contemplație. 4 fast¹, lux, pompă², somptuozitate, splendoare, <livr.> magnificență, <înv. și reg.> falie, <înv.> ighemonicon, pohfală, saltanat, <fig.> strălucire, <fig.; înv. și pop.> lustru, <fig.; înv.> lucoare. Toți sunt impresionați de măreția de la palatul regal. 5 splendoare, <înv.> pohfală, <fig.> brianță, strălucire. Este un stil baroc plin de măreție și fantezie. 6 glorie, grandoare, mărire, slavă, splendoare, <înv.> mărie¹, mărime, vântă², <fig.> strălucire, <fig.; înv.> lucire, lucoare, străluminare. Acest popor are un trecut plin de măreție. II (înv. și pop.) v. Amor-propriu. Aroganță. Deșertăciune. Fală. Fudulie. Infatuare. Înfumurare. Îngâmfare. Mândrie. Orgoliu. Prezumție. Prezumțiozitate. Semeție. Suficientă. Trufie. Vanitate.