MĂGĂRÍE s. f. Comportare, atitudine, faptă, vorbă impertinentă, obraznică, necuviincioasă. Eugenie, neputînd suferi măgăria aceluia, l-au lovit cu toiagul său preste deget. ȘINCAI, HR. III, 178/17, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, TDRG, ALEXI, W. Nu putea să-i facă asemenea măgărie decît îndemnat de Herdelea. REBREANU, I. 207. - Pl.: măgării. – Măgar + suf. -ie. Cf. bg. магария.