MÎNGÎICIOS, -OASĂ adj. (Înv.) 1. Înșelător, amăgitor. Decît să fie înșelați și amăgiți cu vreo măgulire mîngîicioasă (a. 1825). ap. TDRG. 2. Mîngîios (II 2). Măngăicioasă veste ne-au vestit de la Ardeal, cum că Gheorghe II Racoți iarăși s-au primit prințu de ardeleni. ȘINCAI, HR. III, 79/16. – Pl.: mîngîicioși, -oase. – Și: măngăiciós, -oásă adj. – Mîngîia + suf. -cios.