5 definiții pentru mângâicios
Explicative DEX
măngăicios, ~oasă a vz mângâicios
mângâicios, ~oasă a [At: ȘINCAI, HR. III, 79/16 / V: măngăi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mângâia + -cios] (Înv) 1 Înșelător. 2 Mângâios (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mângăicios, mângăicioasă, adj.(înv.) înșelător, amăgitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MĂNGĂIClOS, -OASĂ adj. v. mîngîicios.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNGÎICIOS, -OASĂ adj. (Înv.) 1. Înșelător, amăgitor. Decît să fie înșelați și amăgiți cu vreo măgulire mîngîicioasă (a. 1825). ap. TDRG. 2. Mîngîios (II 2). Măngăicioasă veste ne-au vestit de la Ardeal, cum că Gheorghe II Racoți iarăși s-au primit prințu de ardeleni. ȘINCAI, HR. III, 79/16. – Pl.: mîngîicioși, -oase. – Și: măngăiciós, -oásă adj. – Mîngîia + suf. -cios.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mângâicios
mângăicios adjectiv
| adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
mângâicios adjectiv
| adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
măngăicios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)