mutpac sn vz mutfac

mutfac sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 137/9 / V: matbah, matpah, ~tpac, ~tpah / Pl: -uri / E: tc mutfak] (Înv) 1 Bucătărie a sultanului sau a unui pașă. 2 (Pex) Provizii de miere, ceară și unt, destinate gospodăriei seraiului. 3 Casă de găzduire și ospătărie pentru cei care veneau să se închine la o geamie turcească.

mutpah sn vz mutfac

mutpáh și -ác, matpác și -báh n., pl. urĭ (turc. mutpah și mutvak, d. ar. matbah). Vechĭ. Bucătăria sultanuluĭ, pașalelor ș. a. (p. care se lua din țară mĭere, ceară și unt).

mutpac (-curi), s. n. – Bucătărie. – Var. matpah, matbah, mutpah. Tc. matbah, mutfak (Tiktin). Sec. XVIII, înv.^[1]

mutfac, mutfacuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai.

MUTPAC s. n. v. mutfac.

MUTFAC s. n. (Învechit) Bucătărie a sultanului sau a unui pașă; p. e x t. provizii de miere, ceară și unt, destinate gospodăriei seraiului. Mierea și ceara ce să dă la mutpacul împărătesc. AXINTE URICARIUL, LET. II, 137/9. Trimițînd și mutpahul și altele de trebuință pentru cinstea și ospățul hanului (începutul sec. XVIII), ȘIO II₂, 88. Ai mijlocit de s-a ridicat untul mutpahului din țară (a. 1813). id. ib., cf. TDRG. **Casă de gazduire și ospătărie peniru cei care veneau să se închine la o geamie turcească. Cf. SADOVEANU, O. X, 414. – Pl.: mutfacuri. – Și: mutpac, mutpah, matpah (ȘIO II₂, 88), matbah (id. ib.) s. n. – Din tc. mutfak.