MUTFAC s. n. (Învechit) Bucătărie a sultanului sau a unui pașă; p. e x t. provizii de miere, ceară și unt, destinate gospodăriei seraiului. Mierea și ceara ce să dă la mutpacul împărătesc. AXINTE URICARIUL, LET. II, 137/9. Trimițînd și mutpahul și altele de trebuință pentru cinstea și ospățul hanului (începutul sec. XVIII), ȘIO II₂, 88. Ai mijlocit de s-a ridicat untul mutpahului din țară (a. 1813). id. ib., cf. TDRG. **Casă de gazduire și ospătărie peniru cei care veneau să se închine la o geamie turcească. Cf. SADOVEANU, O. X, 414. – Pl.: mutfacuri. – Și: mutpac, mutpah, matpah (ȘIO II₂, 88), matbah (id. ib.) s. n. – Din tc. mutfak.