moșnean, -ă s.m., s.f. 1 s.m. (în Ev. Med., în Țara Rom.) răzeș, <înv. și reg.> moșinaș, <înv.> moșan, moșian, moștean, sodăș. Moșneanul era un țăran liber, stăpân în devălmășie al pământului moștenit de la un strămoș comun. 2 s.m., s.f. (înv. și reg.) v. Aborigen. Autohton. Băștinaș. Indigen. Pământean. Pământeancă. 3 s.m., s.f. (jur.; înv. și reg.) v. Moștenitor. Succesor. Urmaș.