moșnean, ~ă smf [At: PRAV. 93 / V: ~șăn~, ~ștn~, mușneaniu / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i, ~e / E: cf moștean, moș, moșan, moșie¹] 1 (Îrg) Moștenitor (1). 2 (Îrg) Succesor. 3 (Mun; în evul mediu) Membru al unei obști sătești în devălmășie. 4 (Mol; în evul mediu) Țăran liber posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun Si: (îrg) moștean, (înv) moșian, moșinaș (1), răzeș. 5 (Îrg) Proprietar al unei moșii¹ (1). 6 (Îrg) Băștinaș.