mortăciune s.f. I 1 (înv. și pop.) v. Cadavru. Corp. Corp neînsuflețit. Hoit. Stârv. Trup. 2 (mitol. pop.; reg.) v. Apariție. Arătare. Duh. Fantasmă. Fantomă. Nălucă. Nălucire. Năzărire. Spectru. Spirit. Stafie. Strigoaică¹. Strigoi. Umbră. Vedenie. Viziune. 3 (înv.) v. Decedare. Deces. Dispariție. Expiere. Moarte. Pieire. Prăpădire. Răposare. Sfârșit¹. Stingere. Sucombare. 4 (jur.; arg.) v. Asasinat¹. Crimă. Homicid. Moarte. Omor. Omorâre. Omucidere. Ucidere. II fig. (deprec.; de obicei precedă un subst. de care se leagă prin prep. „de”) <fig.; deprec.> căzătură, pieritură. Nu mai are nevoie de așa mortăciune de cal.