monomanie s.f. (psih.) delir parțial, fixație, hantisă, idee fixă, manie, marotă, obsesie, psihoză, <pop. și fam.> țicneală, <fam.> fix, <înv.> vesanie, <fig.; fam.> țăcăneală, <arg.> pată. Bolnavii care au monomanie sunt preocupați de un singur gând sau de un singur subiect.