molâu, -âie adj., s.m. I adj. 1 (despre oameni) bleg, indolent, moale, molatic, mototol, <fam.> lălâu, <reg.> modoroi, molălău, molând, moloi, molticos, morocănos, prost, tofolog, <fig.; fam.> mălăieț, mămăligos, <fig.; reg.> letnic, <fig.; reg.; deprec.> băligos. 2 (despre ființe sau despre mișcări, gesturi, manifestări etc. ale lor) greoi, încet, lent, moale, molatic, <rar> torpid, <reg.> bolocănos, greunatic, molan¹, molcan, molofan, <înv.> târziu, zăbavnic, <fig.> împiedicat, mătăhălos, stângaci, <arg.> martalog. 3 (în opoz. cu „tare”, „dur”; înv.; despre materii, materiale etc.) v. Moale. 4 fig. (rar; despre sănătate) v. Șubredă (v. șubred). II s.m. (iht.; reg.) v. Grindel. Molan¹ (Noemacheilus barbatulus).