MIOR s. m. (Regional) 1. Miel a cărui vîrstă variază de la un an pînă la trei ani; cîrlan, noaten. V. s t r ă m i o r, b e r b e c. Ț-voi aduce cu drag . . . Jartve de ars cu măduhă grasă Și tămîie cu mieori de-acasă. DOSOFTEI, PS. 211/8, cf. 395/17. În anul viitor, cîrlanii devin ńiori. GR. S. VI, 54. De mic se chiamâ miel, de 1 an cîrlan, de 2 ani meor. H VI 15, cf. IX 283, XIV 129, XVII 254, CHEST. V 73/7, 18, 19, 27, 34, 66, 67, 72, 76, 78, 79, 85, 86, 92, 96, ALR I 1 771, A III 2, 5, IV 3, V 34. ◊ (Adjectival) Berbec mior. ALR I 1771/40, cf. 148, 158. 2. Ied (de un an); vătui (Valea Lupului-Hațeg). A IV 3. - Pl.: miori. – Și: (învechit) mieór, (regional) meór s. m. – Derivat regresiv de la mioară.