milostiv, -ă adj., s.f. I adj. 1 (relig. creștină; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) bun, îndurător, îngăduitor, milos, <înv. și reg.> milostivnic, <înv.> cruțător, îndurat, meserernic, milosârd, milosârdnic, mizericordios, umilos. 2 (despre oameni) binevoitor, bun, compătimitor, comprehensiv, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, <rar> comiserativ, <înv. și reg.> lascav, obidos, <înv.> milosârd, pietos, priincios, priitor. 3 (despre oameni, despre firea lor etc.) caritabil, filantropic, milos, <rar> caritativ. 4 (despre oameni) culant, darnic, galant, generos, mărinimos, <livr.> magnanim, munificent, <fam.> galanton, <înv.> dăruitor, filotim, liberal, marinim, miluitor, <turc.; înv.> giumert, <fig.> larg, <fig.; înv.> ieftin. Tatăl, milostiv ca totdeauna, i-a dat bani pentru excursie. 5 (despre oameni) clement, iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, tolerant, <fig.; înv.> ieftin. Învățătorul este milostiv cu elevii. II s.f. 1 (bot.; reg.) v. Avrămeasă. Avrămească. Veninariță (Gratiola officinalis). 2 (la pl. milostive; mitol. pop.; pop.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).