merituos, -oasă adj. 1 lăudabil, meritoriu. 2 (despre fapte, acțiuni ale oamenilor sau despre creații ale spiritului, opere de artă etc.) meritoriu, valoros, <livr.> decoros, <înv.> îmbunătățit, <fig.> inspirat. 3 (mai ales despre profesioniști; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „în”, care indică domeniul) bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit², priceput, valoros, versat, vrednic, <livr.> emerit, <rar> experient, preparat², temeinic, <înv. și pop.> harnic, <pop.> cercat, <fam.> bazat, <înv.> emeritat, ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios, trebnic², <fig.> vechi², <fig.; fam.> bătrân. Este un jurnalist merituos. Colectivul are nevoie de un programator merituos. Este un cercetător merituos în astronautică.