menaja vb. 1. 1 tr. (compl. indică oameni) a cruța, <pop.> a ogoi, <fig.; înv.> a înconjura. Fata a stat toată noaptea lângă bolnavă, pentru a-și menaja mama. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni ori sănătatea, forțele etc. lor) a (se) conserva, a (se) cruța, a (se) păstra, <reg.> a șăinăli. Își menajează forțele pentru mai târziu. 3 refl. (iron.; despre oameni) v. Lenevi. Sta. Trândăvi.