melanholicos, ~oasă a [At: IPOCRAT, 10^v / V: ~oni~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ngr μελαγχoλιϰός] (Înv) 1-3 Melancolic (6, 2-3).

melahonicos, ~oasă a vz melanholicos

MELANHOLICOS adj. v. melancolic, trist.

melanholicos, -oasă adj. (înv.) 1 (despre oameni sau despre manifestări, atitudini etc. ale lor) v. Galeș. Melancolic. Trist. 2 (psih.; despre persoane bolnave de depresie majoră) v. Melancolic.

melanholicos adj. v. MELANCOLIC. TRIST.

MELANHOLICOS, -OÁSĂ adj. (Învechit) 1. Melancolic (3); de melancolie (2). Boalele cele melanholicoase. IPOCRAT, 10^v. Norodul dintru acest pămînt este fricos, melahonicoși și scîrnavi. AMFILOHIE, G. 165/4. Sângele cel melanholicos. MEȘT. DOFT. I, 51^r/32. ◊ (Substantivat) Iară cei melanholicoși să ajutorează cu îndestulate curățenii de urdinare. IPOCRAT, 6^v. 2. Melancolic (2). Pentru ce ești așa melanholicos? CATON, 60^r/5. - Pl.: melanholicoși, -oase. – Și: melahonicós, -oásă adj. – Din ngr. μελαγκολικός.

MELAHONICÓS, -OASĂ adj. v. melanholicos.