MEHTERBAȘÁ subst. (Turcism învechit) Șeful mehterilor. V. c a p e l m a i s t r u. De iznoavă altă poruncă împărătească au venit cu un mehterbașa al veziriului. R. GRECEANU, C. M. II, 161. Dacă înserează, merge mehterhaneaua de face un nobet și despre doamna și la beizadele. . . luîndu-și mehterbaș și cei împreună cu el bacșișul cel obicinuit. GHEORGACHI, LET. III, 306/22. Scîrțiitorul țipet a surlei lui mehterbașa. NEGRUZZI, S. I, 288. - Pl.: mehterbașale. – Și: mehterbáș (pl. mehterbași) s. m. – Din tc. mehter bașı.