MASĂ¹ pl. mese sf. 1 🛋 Mobilă, de obiceiu de lemn, alcătuită dintr’o suprafață plană, în patru colțuri sau rotundă, așezată pe unul sau mai multe picioare: ~ de joc, de lucru, de scris; ~ de stejar, de marmoră; în spec. mobilă de acest fel pe care se mănîncă (🖼 3077): ajungi la masa altuia, nu poți mînca cum îți place (ZNN.); a pune masa, a pune pe masa farfuriile, tacîmurile, paharele, etc. și tot ce trebuie pentru mîncare; a sta la ~; a se așeza, a se pune la ~; a da la ~, a aduce bucatele pe masă; a se scula de la ~; a pofti la ~, a chema să mănînce la masă cu alții; cînd este poftit la vre-o ~, pleacă sătul de acasă (PANN): cine... trecînd pe lîngă o ~ de țărani. au zis: ~ bună! fără a fi poftit îndată la dînsa? (ALECS) ; F: poftim la ~, dacă ți-ai adus de-acasă! se zice în glumă cuiva care sosește pe neașteptate la cineva în timpul mesei; n’are casa, n’are ~. n’are unde să-și plece capul, n’are nici unde să se odihnească, nici ce să mânînce: 👉 CAP¹ 6, FAȚĂ¹, ¶ 2 Ospăț: a da o ~; dau la mese și la ospețe cunoscuților și prietenilor lor (ISP.) ¶ 3 🍽 Mîncările, felurile de bucate ce se pun la masă ¶ 4 Prînz: doarme după ~; F: e cam după ~, s’a cam cherchelit, a băut cam mult ¶ 5 F Cu nepus în ~, cu zorul, fără a sta mult de vorbă: vin eu însumi la Iași, ca să vă umflu pe sus cu nepus în ~ (ALECS.) ¶ 6 Trans. și Ⓟ Față de masă: bătrînul, îi puse o ~ curată, și pe ea ~ niște pîine (ISP.) ¶ 7 ⛪ Sfînta ~, prestolul, masa în patru colțuri, așezată în mijlocul altarului, pe care sînt puse icoanele celor patru evangheliști. evanghelia, crucea, chivotul, etc. ¶ 8 🔧 Nume dat la diferite obiecte sau unelte care prezintă oare-care asemănare cu o masă: a) masa carului, perinocul, gresia carului; b) masa teascului, partea de jos, dreptunghiulară, a teascului, răzimată pe cele patru picioare, numită și „strat” sau „albie”; c) discul cel mare de la roata olarului, pe care acesta pune bucatele de lut trebuincioase; d) masa de tras doage, de care se servește dogarul (🖼 3078); e) masa tîmplarului, tejgheaua [lat. mensa].