martor, -ă s.m., s.f. 1 (jur.) <înv. și reg.> mărturie, <reg.> dovadă, tanău², <înv.> declarant, doveditor, mărturisitor, <ieșit din uz> dovadnic. A fost chemat ca martor în procesul de divorț al prietenului său. 2 spectator. Trecătorii au fost martori la încăierarea dintre cele două bande de interlopi. 3 (art. la pl.; relig.) martorii lui Iehova = iehoviștii, studenții în Biblie (v. student). Martorii lui Iehova sunt membrii unei secte milenariste, care preconizează un stat teocratic. 4 (relig. creștină; înv.) v. Martir². Mielușeaua Domnului (v. mielușel). Mucenic².