marcare s.f. I 1 însemnare, marcat¹, marcație, <înv.> însemnătură. Pentru ca vitele să fie recunoscute cu ușurință de proprietari, marcarea lor este obligatorie. 2 francare, francat¹, timbrare. A mers la poștă pentru marcarea scrisorii. 3 circumscriere, delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire, <înv.> hotărâtură. Marcarea viei i-a fost impusă de primărie. 4 (sport) înscriere. Marcarea golului victoriei s-a făcut în ultimul minut al meciului. 5 (sport) marcaj. II fig. accentuare, arătare, evidențiere, întărire, potențare, punctare, relevare, relevație, reliefare, subliniere. Vorbitorul s-a limitat la marcarea importanței proiectului.